Statea pe pervaz si privea rasaritul. Zambea ,cu gandul la el. Cum s-au cunoscut , cum au inceput sa se imprieteneasca. Mereu a simtit ceva pentru el, dar rareori a stat sa se gandeasca la el, pana acum ceva timp... Era asa un vis frumos, ar fi fost perfect daca il avea cu ea. Zambea, zambea si iar zambea, era imbatata cu fericire. Indragostita este mereu, dar nu mereu de baiatul potrivit. Cand are ea sa stie care e potrivit sau nu? Pai nu stie, dar poate simte cine merita mai mult sau nu. Ii este tare dor de el uneori si ii pare rau ca nu a vazut cine este cu adevarat mai devreme. Ceea ce nu traim la timp nu mai traim niciodata , dar nu-i nimic , pentru ca el ramane in sufletul ei indiferent de situatie. Nu poate sa fie suparata pe el, nu rezista fara sa ii vorbeasca si in prezenta lui se simte vie. Poate asta iubea cel mai mult la el. O asculta mereu si nu uita nimic sau macar se straduieste sa nu o faca si asta inseamna foarte foarte foarte mult pentru ea. Ar vrea sa isi petreaca mult mai mult timp cu el, doar ei sa il cunoasca mai bine si mai bine, cel mai bine. Mereu cand e trista se gandeste la ziua in care l-a vazut pentru prima oara, urmand sa il cunoasca deabia dupa o luna. Poate sunt putine amintirii, dar sunt ale naibi de frumoase. Indiferent de cum s-ar simti ar vorbi cu el , indiferent ce problema ar avea lui ii spune.. Il poarta mereu cu ea, pentru ca il iubeste.
P.S.: Merit o bulina rosie pentru asta. :o3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu