Era atat de frig in patul ei si atat de pustiu...Nu isi mai putea stapanii lacrimile care curgeau siroaie spre nicaieri. Isi dorea doar sa ii sune nenorocitul ala de telefon, sa o sune el, doar sa ii auda vocea. Oricat ar fi sperat stia ca el n-are sa mai sune vreodata. Acum stia ca urmeaza sa piarda tot. Tremura toata , apoi a incercat sa se ridice sa isi stearga nasul, dar a cazut. Era atat de slabita, doar dorul de el o mai tinea in viata... A ramas acolo, nu s-a mai ridicat, nu mai putea sa se ridice. Alte lacirmi acum parca aveau un traseu bine cunoscut.. Au rasarit din ochii ei pierdutiii, apoi au coborat spre obraj, iar spre finalul dansului lor sfarseaua pe buzele ei care asteptau doar buzele lui.. El nu avea sa o mai caute vreodata, nu mai vroia nimic,nu o mai iubea, poate ii pasa...poate. Cel putin asa credea ea, simtea ca nu a iubit-o vreodata si ca lui i-a adus doar necazuri. A adormit intr-un final, cu gandul ca nu se va trezi, dar nu a fost asa.
P.S.: Nu e nimic, cand am zis ca nu ma pot supara pe tine, nu am mintit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu