run

Lacrimile imi inunda buzele in timp ce citesc un mesaj, in care un amic imi multumeste pentru ca l-am impacat cu iubita lui. Le las sa curga.. Nu mi-a placut niciodata sa-mi sterg singura lacrimile.. Ma intreb cum ar fi sa plang pe umarul tau !? Oh, n-as putea.. Mi-ar fi mult prea rusine. Nu vreau sa stii cat de slaba sunt, chiar daca ti-am zis de atatea ori. Nu vreau sa stii cat de bolnava sunt, chiar daca tu negi asta cu zambetul pe buze. " nu esti nebuna, scumpa mea". Cine te crede..
Mi-au spus ca am sa-mi formez caracterul daca ma compar cu ceilalti. Ca ma ajuta sa evoluez .. Poate m-a ajutat, insa tot ce stiu este ca.. Eu nu sunt fata cu pisica, fata care ar putea fi solista trupei tale, nici macar n-am voce. Nu sunt fata din orasul mare, cu un zambet criminal.. N-am nici picioare lungi , nici macar nu stiu sa cant la chiatara.. Si poate am lucruri in comun cu tine, dar nu eu sunt tot ce iti doresti tu.
Nu sunt fata care primeste complimente si intrebari pe tumblr, nu.. Eu sunt nimic. Un nimic care isi musca buzele seara de seara, isi sterge rimelul de pe fata sfasiata de oboseala.. Se da cu un ruj inchis care nu o avantajeaza deloc si porneste iar la drum.. Traieste aceeasi poveste zi de zi, aceeasi frustrare seara de seara. Se ascunde in spatele unui zambet fals..Se scufunda intr-o carte, sa-i citesti povestea, daca altfel nu ai putut sa o intelegi,
Ne plimbam si mi-ai luat mana in a ta, insa tot simteam nesiguranta.. Te musc de umar sa simt ca-mi aparti, un minut, o secunda. Un moment din viata ta, sa fie doar al meu. Ma uit in gol cand ma imbratisezi si imi stapanesc emotile, afisez toate indiferenta pe care o mai am, ca seara sa o hranesc cu proprile lacrimi.

De as putea sa ies din mine, sa fiu altcineva pentru o zi... As incerca sa ma repar, pe mine cea ce a ramas in urma..

Noapte buna, suflet gol. Sa iti vindeci ranile !