2:05

Mi-am amintit si am decazut din nou (nimic bun nu se intampla dupa ora doua) :

miercuri, 12 septembrie 2012 : Hey, you!

Tu o sa fi mereu baiatul din microbuz, pentru mine, orice ai spune. Byeee

joi, 13 septembrie 2012 : Don't tell me there's no hope at all.

El.. El este atat de diferit.. Ma privea altfel, facea dragoste cu gandurile mele, imi saruta cuvintele, iubea mai mult imaginatia mea decat pe mine, dar nu-mi displacea asta, ma facea sa ma simt mai bine.. Felul in care ma iubea mai presus de aspect, de aparente.. Adoram asta, felul acesta de a iubi, mai intens, mai profund. Parea ireal, inimaginabil si ma facea sa-l doresc mai mult. Vorbeam ore in sir si nu ma plictiseam, nu aveam cum sa ma plictisesc, parea sa aiba o parere in orice domeniu, parca le stia pe toate. Nu stiu cat de mult stia sau nu, dar m-am lasat oricum fermecata. Compania lui era incantatoare, vedeam in el ce n-am vazut la altii, pasiune, talent, dorinta de a crea. Avea atatea de spus, mi-as fi petrecut toata viata langa el, la un ceai si muzica jazz, sa-l ascult.. Eu nu stiam ce sa-i mai zic sa-i fac pe plac, sa nu-l plictisesc, sa nu-l dezamagesc, sa nu-i tradez asteptarile. Imi este frica sa-i vorbesc sa nu ma incurc in ganduri..

El nu exista si chiar de-ar exista nu s-ar indragosti de mine, sunt mult prea mediocra..

vineri, 14 septembrie 2012:

Am tot asteptat sa-mi scrii, dar se pare ca ai disparut.. Ma bag la citit. Sper ca esti bine.

" Marile iubiri care ies din matca obisnuitului se rezolva numai in moarte. "

luni, 24 septembrie 2012 : Holurile mele..

Holurile lungi si reci.. Peretii albi colorati cu albastru si violet.. O podea maro si murdara.. Nu-mi place aici.. De ce nu m-ai luat cu tine? Sau macar de ai fi stat aici.. Cu mine.. Macar o vreme sa-mi ti de urat.. Hai, vino.. Joaca-te in parul meu, saruta-mi gatul.. Intoarce-te de vrei, de nu.. Sa nu te mai vad vreodata.. Nici in vis, nici la chip, nici in gand, nici in suflet. Scot telefonul din buzunar.. Te-as suna, dar e prea tarziu.. M-au luat cu ei, unde cica e mai bine.. Am adormit, tu n-ai venit.. Sa-ti para rau..

Si pasii se duc,
Pe drumuri fara rost,
Si nu inteleg
Iluzia ce-ai fost.

joi, 27 septembrie 2012 : Nu e toamna cum esti tu !

14 septembrie - Ai plecat, iar eu nu te-am plimbat cu masinuta mea albastra cu sclipici.. Oricum nu ai fi venit.
Imi esti drag ca dracu’ , ochii caprui si zambetul sters. Te tot caut, dar tu n-ai cum sa ma vezi, n-ai ochi pentru mine. Nu stiu ce incerc sa fac, dar… Doar nu pleca, mai stai putin, poate vrei sa bei ceva.. o cafea..

- Unde duce microbuzul asta ?
- Nu stiu, dar poate-l intalnesc pe el..

P.S.: Nu mai am cuvinte, cred ca te urasc ! 

Mi-a cazut scrum in cafea..

Mi-am deschis sufletul azi-noapte. Vroiam sa ii fac cadou ce a mai ramas, dar nu era nimic. Nu mai era nimic.. Gol, dezvelit si expus, sufletul meu tipa dupa ajutor. N-am stiut ce sa fac, apoi m-a luat de mana. Am incercat sa-mi deschid aripile, sa zburam. Dar n-am putut, aripile imi erau imbibate in alcool, cu un miros puternic de tutun.. Negre, precum sufletul care zacea mort. Si-mi aminteam cum zburam in trecut. Dar ce s-a intamplat? De ce mi-au frant aripile ?
O voce mahnita ma intreaba : " Ai de gand sa-ti termini cafeaua? ".. Ma trezesc din visare si ma gandesc inca o data.. Oare am reusit sa plutesc? Macar atat.. Dar nu.. Eram pierduta in cautarea sufletului, sa i-l daruiesc.. Iar el imi scruma in cafea.. De atunci, sufletul nu a mai fost gol si nici dezvelit.. Si-a reintalnit prietenii vechi, durerea si pacatul.. Mai cenusiu ca in trecut, acum era expus la tot, se invelea cu vicii, se hranea cu ura.
Suflet prost! N-ai stiu sa te aperi, sa-ti ridici ziduri mai inalte! Sa nu patrunda durerea, nici pacatul, nici ei, cei ce te-au adus in halul asta! Trebuia sa fim doar noi.. Sa zburam acum.. Nu sa privim cu indiferenta singura persoana care ne iubeste.


- Ce ai? ma intreaba..
- Nimic! Nu mai simt nimic..