M-am intalnit cu toate felurile de vicii si m-am refugiat in ele,dar nici macar ele nu m-au ajutat. Asa ca m-am intors... Am cautat ceva nou, insa tot singura ma simt.. Percep durerea ca pe un lucru obisnuit.. Traiesc cu ea, o accept si cand dispare ma intristez fara motiv.. O caut, o chem.. Am innebunit?
Am cautat fericirea pana ce am realizat ca fericirea trebuie sa fie o rasplata nu un scop..
M-am razbunat, am luptat si mi-am facut dreptate, pana in ziua in care am realizat ca fiecare va primi ce merita..
Asa am slabit, am decazut.. Am inceput sa urasc si sa ma indoiesc de sentimente. Daca stiam, eu cea din trecut, cum am sa ma simt acum mi-as fi scris ceva.. Imi e dor de mine, de mine cea ce m-ar putea ajuta acum.. De mine alaturi de ea, de prietena mea cea mai buna, de mine inocenta si fericita si fara pacat..
Iti scriu a mia oara ceva frumos, te bucuri.. si eu, dar in sinea mea oftez. Ti-am tot scris si inca iti mai scriu..
Lumea ma supara..Toata lumea.. Ma fac sa cred ca sunt proasta si rea.. Ca n-am suflet, ca am ura in privire, ca am tot ce altu' nu-si doreste.. Dar de fapt eu am lacrimi in ochi..chiar si acum..
Acum ai incetat tu sa-mi scrii, ma ignori.. Am sa ma culc si am sa-mi visez copilaria..
Sunt o ciudata..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu