....te trezesti cu aceeasi persoana in gand in fiecare dimineata..adormi cu ea in gand.. cu chipul ei, cu parul moale, matasos si atat de frumos mirositor, cu atingerea ei, atat de catifelata, atat de mult pretuita, cu ultima amintire a buzelor ei, care se apropie de ale tale, atat de reci, atat de dulci, incomparabile. acelasi gand in mii de diminetii, acelasi sentiment in mii de suflete, aceeasi pasiune in mii de ochii, acelasi regret in mii de glasuri si parca nu e de ajuns. nu e de ajuns ca sa iti dai seama inainte sa pierzi ce pierzi, nu e de ajuns incat sa te deschizi mereu, incat sa te straduiesti. pana cand pierzi, atunci toate au luat sfarsit, atunci blestemi, atunci iti dai seama, atunci tot spui ca acum stii ce ai pierdut.. dar mereu e de prisos. e de prisos pentru ca n-ai fost cel care sa-si dea seama de la inceput ce ar putea sa piarda.. dar poate asa vei stii si nu vei mai fi asa si data viitoare o sa-ti dai seama din prima sau poate nu... asta depinde de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu