Perfect date.

Mai ti minte? Iti amintesti cand ne-am intalnit? Imi aduc si acum aminte ce iarna grea era. Umblam prin tot orasul dupa cateva carti. Viata mea era simpla, plictisitoare, lipsita de orice urma de spontan. Eram aproape inghetata cand am dat peste o librarie cu ceai, in inima orasului, un loc mic frumos amenajat, plin de suflete. Incerc sa gasesc salonul cu ceai pentru a ma dezgheta cu o ceasca de ceva bun si o placinta caldca cu vanilie si afine. Ajung la mese, un loc retras, dar plin de lume, insa am observat ca singurul loc liber era langa un baiat. Un baiat foarte dragut. Ma chinui sa ajung la vanzatoare:
- Ma scuzati..
- Da.
- Mese libere nu sunt?
- Nu exista alte mese. Imi pare rau.
Mdea.
- Pfff. Multumesc oricum.
Ultimele mele silabe sunt urmate de un oftat si ma indrept cu pasi marunti spre iesire cand simt ca ma apuca cineva de mana.
- Poti sa stai cu mine daca vrei.
Ma uit nedumerita, putin speriata si destul de urat la el.
- Aaa. Adica poti sta aici. Daca vrei.
- Hmm. Multumesc.
Nu stiu de ce m-am asezaaat! Nu sunt genul asta de persoana, adica acum par prostuta si destul de usor de agatat.
- Hei, sa nu cumva sa crezi ca as vrea sa te agat sau asa ceva... Doar ca.. Mi-a parut rau cand te-am vazut asa dezamagita.
- Deci mila?
- Cat de des intrerupi oameni?
- La fel de des pe cat raspunzi si tu la intrebari cu o alta intrebare.
- Totusi lasa-ma sa termin. M-am gandit ca ti-ar prinde bine un loc. Eu cum nu astept pe nimeni si sunt in toane bune ti-am oferit acest loc.
- Ce gest umanitar.
Ups! N-ar trebui sa zic asta, macar el pare un om caruia ii pasa. Proastooo !!!
- Initial credeam ca nu esti vreo batuta in cap si ca n-ai sa ma enervezi. Initial!
- Hmm. Deci te enervez!
- Doar umpic, dar cred ca pot sa ma descurc cu asta.
- Mdea.. Mai bine plec.
- Nu. Stai. Scuze, hai sa o luam de la inceput. Te rog...
- De ce insisti atat?
- Pentru ca imi esti draga.
Nu am mai plecat. Am vorbit cate in luna si stele. Ascultam aproape aceasi muzica, frecventam aceleasi locuri, citeam si iubeam aceleasi carti. Micuta noastra intalnire a devenit si mai ciudata cand am realizat ca el comandase deja ceea ce vroiam eu fara ca macar sa stie. Destin?...
Ne-am simtit atat de bine unul langa celalalt incat azi facem un an de la primul "te iubesc."

THE END.

P.S.: Nu e real. [probabil se subintelegea..]