O mare ABERATIE.

Stii iubirea e o porcarie si niciodata n-a sa primesti ce iti doresti, asa ca in definitiv fi fericit ca traiesti. Ma tot gandesc cati copii sufera pentru ca au descoperit dragostea si de cate ori am facut-o si eu. Cand esti mic e atat de bine, pentru ca doar atunci poti fi mintit cu adevarat, ca viata ar fi frumoasa sau asa ceva. Poate este, poate in alta viata. Cand esti mic tot ce faci este sa asculti de oameni din jurul tau si sa iti formezi o personalitate din vorbele lor, poate deasta nu e bine sa vorbesti cu strainii. Lumea e speriata mai mult de faptul ca un copil ar putea da peste un om cu adevarat inteligent, care sa ii deschida ochii, sa ii arate ce e viata cu adevarat , iar cel mic sa fie suprasolicitat de rautatile in care traim si sa sufere. Pana la urma toti suferim, sunt unele lucruri de care avem parte cu sau fara voia noastra, pentru ca in viata o sa treci prin toate, asa ca nu ar trebui sa ne fie frica de nimic.
Dupa parerea mea, ar trebui sa nu se vorbeasca cu parintii, cu unii parintii. Pana la urma si oameni cu care ar trebui sa porti cu adevarat o discutie sunt parintii, nu? Deci ei ar trebui ascultati. Tu fiind copil, cate sanse ai sa ai parte de un astfel de parinte? Mdea.. Nu noi ne alegem familie, alta porcarie de care avem parte in viata.
Deci dupa ce cresti si cica nu mai esti "miiic", acum esti doar un copil. De la rau trecem la putin mai rau. Normal ca o sa aiba adulti ocazia sa te faca "doar un copil" in permanenta. Oricat de matur ai fi, ai sa faci cateva greseli, in care asazisi tai parintiii ar fi trebui sa te ajute, sa te indrume. Mdea. Se intampla asta decat cand ai parintii cum trebuie sau.. De obicei in alta viata.
La prima ta dragoste, unde o sa ti se aprinda calcaiele nebuneste dupa vreun baiat din scoala, intr-un final, in caz ca esti prinsa plangand [ deoarece creed ca rar gasesti baietii care sa planga pentru o fata, mai ales la aceasta varsta. (rar nu inseamna deloc)] de familia ta sau vreun adult ei o sa aiba grija sa iti spuna : Ce stii tu despre dragoste? Esti doar un copil! :-@ :-@ Die, bitch!
Raspunsul meu ar fi: Asa si? Iubesc cum pot. Pacat ca raspunsul meu este cel la care, normal [ pentru ca anormalul mereu este mai bun, pentru mine], adultul are ocazia sa iti ataseze si o palma ca sa poti iubi mai bine. Draaagul de el. :-L
Raspuns care este urmat de : " asa te vreau", "toate la timpul lor", " pai vezi?", " ma bucur ca intelegi..." si cel mai bine " f bine, vrei ceva de mancare?" este raspunsul copiilor cuminti sau cum ii numim noi [ cel putin eu.] : copilul pe care n-ai sa il gasesti inauntrul nimanui, dar ai sa il vezi pe dinafara unora [ stiiu, lung nume.] . Acest raspuns cred ca va asteptati sa fie ceva de genul : " da, mama, [ rareori tata] ai dreptate, mai am de asteptat", " asa e, raman in banca mea." , "n-am sa mai incerc asa ceva, pana nu va veni timpul" siiii sunt niste mariii porcariiii pe care parintii le asteapta de la noi. Deci in concluzie? Parintii asteapta doar porcarii si sunt multumiti cu ele. [probabil deasta cresc si copii, in viziunea mea.]
Nu cred ca suntem prea mici sa iubim, o facem in felul nostru. [ nu ma refeeeer la sex , pentru ca ma asteptam sa interpretatiii] Nicioata nu esti prea tanar sau prea batran ca sa sperii sau sa visezi. La ceva, la cineva, la o viata pe care probabil nu o sa o ai, dar tu continua sa vizezi, ca mai rau de lacrimi sau sinucidere, n-ai ce sa patesti. :)
Indiferent de raspuns sau consecinde stim cu toti ca tot ai sa iubesti aceea persoana, chiar si tu, chiar daca uneori nu recunosti.
Cand esti mic, oricat de prost ai fi, lumea are grija sa te prosteasca si mai mult si intr-o zi, intr-un moment de luciditate o sa vezi cat de prost ai ajuns. Pentru ca a realiza ca esti prost, totusi ai nevoie de putin creier. :-? Ciudat.

P.S.: Renunt la unele chesti, pentru fericirea altora, insa nu regret. Stii de ce? Pentru ca nu regret absolut nimic. [ nu de alta..]
P.S.2: Si da.. Inca te iubesc. :o3.