Zilele trecute mi-am reintalnit iubirea vietii. Initial m-am speriat, cand am trecut accidental pe langa ea, crezand ca am sa cad din nou in farmecele ei, ca am sa o caut, sa o visez, sa-mi fie aer,apa, fara de care sa nu traiesc. Scumpa de ea era asa de schimbata, stearsa, trista.. Inca frumoasa, dar parca toata frumusetea de odinioara era acoperita de un voal uracios. Si voiam sa strig dupa ea: cine ti-a luat frumusetea, iubire? Si ma asteptam ca ea sa raspunda, asa intepata cum o stiu : cine mi-a luat si sufletul.
Ah, asa meriti! Ca m-ai lasat prada durerii.. Sau poate ca nu. Poate asa stearsa cum esti ti-ai gasit fericirea.. Dar ma indoiesc. Tu ai de cautat mult, copila.
