
Dear love,
Te urasc, pentru ca mi-ai lasat alte amintiri. Care poate pentru tine nu inseamna nimic, dar pentru mine inseamna totul. Care nu ma lasa sa dorm noaptea, la care ma gandesc mereu. O vreme am fost bine, dar stiam ca nu va dura mult, chiar daca ma minteam ca da. N-ai cum sa fugi de suferinta, n-ai cum sa te ascunzi, suferinta tot suferinta e, tot doare, tot e greu, tot ramane.
Nu mai e pic de comedie, nici drama nu mai e, nu mai e nimic, s-a dus dracului tot. Tu sa fi bine, cum ai fost mereu… As vrea sa zic ca impreuna am trecut peste toate, dar nu e asa… Niciodata nu a fost asa… Poate abia acum vad… Vad ca mereu era ceva cu noi, ceva intre noi. Nu vreu perfect, n-am vrut vreodata, dar nu ne era nici macar bine… Eu tot scriu ca altceva n-am ce sa fac… Aici fug mereu, aici spun tot, aici sunt eu… Multa lume a spus ca ne potrivim, multa lume a spus ca nu ne vedea mai mult decat amici… Lumea e foarte proasta… N-au ei idee ce e bine si ce nu. Tu ai? Am vrut mereu sa fi tu, nu am vrut sa fi ca altii sau sa incerci sa fi. Am vrut sa nu ai vreo masca cu mine, am vrut sa fiu cea ce te stie asa cum esti, cu bune, cu rele, cea ce iti cunoaste sufletul. Dar n-am fost si nu am sa fiu vreodata, asta e clar. Dar stii ce? Mare norocasa o sa fie aia care ii va cunoaste toate incaperile, toate locurile ascuse, care te va face fericit cu adevarat…
Cat despre mine… O sa imi treaca asa cum mi-a si venit… O sa fiu bine. Are grija prietena mea cea mai buna de mine sa nu cumva sa iti fi batut capsorul ala micut de grija mea… Ufff… Momentan sunt doar umbra a ceea ce am fost… Acum am sa ma culc, pana ma trezesc o sa uit de toate… [ as vrea eu…]
Noapte buna, sunshine…Te iubesc…